Peripeții în drum spre Republică Moldova

În weekend-ul ce tocmai a trecut am avut prilejul de a trece graniță pentru prima oară la vecinii noștri de peste Prut, mai exact în Republică Moldova.

Împreună cu prietenii mei, am decis că vom merge în Moldova pentru a susține niște training-uri în cadrul unui proiect dezvoltat de AIESEC Bălți. Așa că ne-am împachetat bagajele, nu mai mult de un rucsac de laptop cu toate lucrurile de care am nevoie pe parcursul unui weekend și am pornit la drum :)).

Cu câteva zile înainte, aveam deja un plan bun, pus la punct. Luăm mașină lui Sorin, plecăm la oră 12:00, ajungem în Bălți pe la oră 20:00, și avem timp și de puțină distracție până a 2-a zi :)).

Cu o zi înainte să plecăm ne-am dat seamă, că mașină lui Sorin, are câteva probleme și nu ne putem folosi de ea. Asta e, găsim altă soluție 😀

Am discutat cu Alex Leahu, agendă manager care a fost puntea de legătură dintre noi și AIESEC Bălți, ne-a făcut un traseu pe care să mergem, l-am memorat bine și am pornit la drum.

Înainte să plecăm din Galați, am avut puțină treabă la unul din partenerii ONG-ul la care activăm și am plecat cu mașină către sediul acestuia. Obiceiul meu, este de a îmi lasă portofelul și toate documentele pe bord-ul mașinii.

După ce am terminat întâlnirea cu partenerul, am chemat rapid un taxi, deja eram în întârziere și trebuia să prindem maxi-taxi-ul ce ne ducea la Tecuci, pentru a luă autocarul către Chișinău.

Am urcat în taxi și îmi dau seamă că nu am portofelul la mine. Huston, we have a problem :)). Portofelul meu este în mașină lui Sorin, mașină care era închisă, și cheile lăsate în portbagaj pentru a fi preluată de tatăl sau, având o cheie de rezervă.

Ups, o altă problemă :)).

Și că toată treabă să fie condimentată foarte bine, în portofel se află și buletinul meu, act de care evident ai nevoie la graniță că să poți să treci dincolo :)). Ce ne facem… ce ne facem…

Am mers cu taxiul până la Sorin acasă, undeva în afară orașului, am luat cheia de rezervă și ne-am întors să luăm buletinul. Din această cauza am pierdut maxi taxi-ul către Tecuci.. și am fost nevoiți să gonim cu mașină că să putem să prindem autocarul către Chișinău care plecă la oră 15:30.

Totul bun până aici, problemă era că ceasul deja se făcuse 14:50 :)), ce înseamnă asta? Că mai avem 40 de minute până la Tecuci, drum care teoretic se parcurge legal în cel puțin 1h.

Am fugit rapid, rapid către Tecuci, Dani dădea telefoane peste telefoane pentru a mai trage de timp, astfel încât autocarul să ne aștept puțin.

După ce am ajuns în Tecuci, aflăm că autocarul are întârziere și trebuie să mai așteptăm vreo 30 de minute :))

Într-un final, am urcat și în autocar, erau doar 3 oameni rătăciți în el :)), loc berechet pentru e ne întinde picioarele că să ne odihnim 😀 și ne-am continuat drumul către Chișinău. De acolo trebuia să urcăm în alt autocar care să ne ducă în Bălți.

Altă problemă, nu aveam lei moldovenești, credit pe telefon și nici nu știm limbă rusă :)).

Am ajuns în Chișinău, coborâm și am aflat că mașină noastră este la 300 de metri în față noastră și tocmai a pornit din loc:)). Am alergat spre autocar, am oprit șoferul, am aflat cât trebuie să plătim, am urcat, dar nu aveam bani la noi, doar RON. Așa că a trebuit să facem rost de un telefon din autocar, toată lumea vorbea rusă.. să sunăm pe cineva din AIESEC Bălți să ne aștepte cu niște bani că să putem plăți drumul.

Am făcut lucrul asta, am rezolvat cea mai mare problemă și într-un final am ajuns la destinația finală, Bălți, Republica Moldova

Experiență faină, oameni faini, deschiși și entuziaști, mediul perfect pentru a relaționa mai mult. Cu siguranță ne revedem curând 😀

Leave a Reply